Eu îţi voi scrie mereu, chiar de citeşti sau nu...E singura modalitate de a lăsa cuvintele să plece în marea căutare a vieţii lor. Te caută! te rog, lasă-te găsit...
Ascunde-mă de toţi şi păstrează-mă doar pentru tine. Să fugim de lume aşa cum lumea vrea să fugă de noi. Ascunde-mă! Ia-mă cu tine...
Citeşte-mă şi înţelege-mă! Voi face tot posibilul să ascult şi eu glasul tău mut. Voi face tot posibilul să îţi aud strigarea, deşi la capăt de ţărm... Aşteaptă-mă sau lasă-mă să te aştept... şi nu pleca, te rog eu nu pleca...
Ce imatur! De ce îţi scriu? De ce în zadar îţi scriu sentimente cu cerneala inimii? Ştiu că nu vrei să mă auzi... că nu poţi să mă auzi şi că e prea târziu. Pot oare să întorc clepsidra timpului şi să te mai ţin un timp lângă mine?
Cât egoism... tu vrei să pleci...
Asunde-mă! ascunde-mă în nişte rânduri ce-atârnă greu pe-o foaie veche. Ascunde-mă de toţi şi toate, păstreză-mă doar pentru tine!
Şi nu mă uita... te rog, nu mă uita!
